Feel good


Duceam gunoiul înainte să plec la birou. În fața tomberoanelor un personaj cu un căruț obișnuit în astfel de locuri. Pe căruț cîteva resturi și-un sac mare, murdar, din cele în care căutătorii prin gunoi adună peturi goale.
Personajul, mai către vîrsta a treia, încă ne-ajuns la ea. Cînd m-am apropiat și-a luat căruțul și-a plecat, a trecut pe lîngă mine cu privirea în jos, un pic rușinat că-l văd în condițiile acelea. Era obosit și murdar tare. Ochi pierduți sub o frunte acoperită cu o cască metalică căreia nu i-au putut găsi o altă întrebuințare decît cea de a acoperi creștetul omului din fața mea, ca să dea liber pletelor de un alb murdar să-i curgă pe umeri. O barbă la fel de murdară ca pletele flutura în deplină libertate pe piept, de vesta de piele maro (odinioară) atîrna un lanț lung argintiu care tremura și se legăna cu fiecare pas. În jos, lucrurile e schimbau un pic. Era îmbrăcat cu o pereche de pantaloni de trening pe turul cărora ”feel good” căpăta chiar o semnificație anume. Și-a purtat demn umerii drepți și căruțul gol către următorul grup de tomberoane. Doar casca neagră sclipea lustruită în soarele blînd al dimineții.
Feel good în orice condiții!

Reenactmentul și dacomania

Reenactmentul și dacomania


Revenind la imaginarul public, lucrurile însă stăteau destul de prost. Numărul de „fani” ai teoriilor protocroniste creștea încet, dar sigur, pe fondul gălăgiei numeroșilor guru ai curentului dacist. Jumătatea primului deceniu al acestui secol și mileniu aduce însă în arenă un nou jucător și astăzi mi se pare că este unul foarte important în acest uriaș meci.
În această perioadă apar în România primele încercări de reconstituire istorică care au ca subiect dacii. Ca în orice alt domeniu, și reenactmentul românesc trepidează de setea de glorie cuvenită primului venit. 2007 este anul când ia ființă prima asociație culturală destinată acestui hobby, până la urmă. Este vorba despre Terra Dacica Aeterna din Cluj-Napoca, dar trebuie spus că în anul anterior (2006) Consiliul Județean Alba a organizat Festivalul Cetăților Dacice, spectacol-manifestare publică la care s-au folosit reconstituiri de echipamente și comportamente considerate a le copia pe cele ale dacilor de pe vremuri.
Evident, în acel stadiu, cunoștințele istorice ale organizatorilor și reenactorilor erau minimale și cetele de „daci” semănau mai mult cu niște bucătari începători și vikingi carpatini, chiar dacă, cel puțin la prima ediție a Festivalului Cetăților s-au împrumutat de la studiourile din Buftea recuzită folosită la turnarea filmelor „Dacii” și ”Columna”. Recuzită la fel de depășită.
Ambii jucători, și TDA și Festivalul Cetăților Dacice al CJ Alba, activează și în prezent. Este interesant însă că, pe parcurs, acest gen de lecție de istorie, până la urmă, a prins atât la public, cât și în rândurile amatorilor de istorie. Astăzi, spre exemplu, funcționează aproximativ 22 de grupuri oficiale de reenactment (numărul real fluctuează datorită frecventelor schimbări, înființări și desființări) și aș putea spune că sunt câteva sute de reenactori activi.

1000 de gânduri

Trecerea în mileniul III a fost marcată, raportându-ne la imaginarul public despre daci, de un reviriment furtunos al protocronismului.
Peisajul cotidian a fost inundat de literatură, emisiuni tv, întâlniri și congrese de dacologie, iar în spațiul virtual au apărut în doar doi-trei ani sute de forumuri, e-group-uri și site-uri web dedicate istoriei Daciei. În contrapartidă, istoricii sau instituțiile de cultură care ar fi putut echilibra situația lipseau cu desăvârșire. Cel puțin în mediul virtual.

Faptul că discuţiile, ideile, teoriile se vehiculau pe forumuri şi e-group-uri a evidenţiat destul de repede o problemă de bază a impactului noii dacologii – că nu găsesc acum alt termen. A devenit evidentă lipsa capacităţii de sistematizare a informaţiilor deţinute, dezbătute sau doar identificate. Impasul a fost depăşit cel mai adesea ca urmare a unor iniţiative individuale. Oameni din diverse categorii sociale şi de diverse profesii au preluat, aproape exclusiv prin eforturi personale, sarcina de…

Vezi articolul original 1.032 de cuvinte mai mult