Verb mut


Aș fi putut să-ți povestesc despre
fetița cu pantofi roșii
căreia i-am șters norii din ochi
cînd i-am legat șireturile de mătase
într-o seară fierbinte de vară.
Mi-aducea aminte de iarba înrourată
din ochii altei fetițe,
cînd își murdărea săndăluțele cu flori.
Puteam să-ți vorbesc despre bătrînul cu un picior
care-și număra săriturile în cadența unui cadru
de aluminiu. Un pas – o săritură – un pas,
doar unul stingher și întunecat
fără perechea pasului lipsă,
dar vine toamna și toamna
frunzele prind aripi,
zboară după păsările plecate în pribegie,
spre ultimul dans
își cîntă șoptit cîntecul de lebădă
al frunzelor veștede
iar verbul meu ascunde tăceri.
Adun șoapte pentru mai tîrziu.
20161026_144156

Un gând despre „Verb mut

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.