Eu n-am ştiut să zbor decît cu aripile
ce-mprăştie dimineaţa negurile.
Eu n-am ştiut să aştept decît cu crengile
ce-aşteaptă răbdătoare păsările.
Eu n-am ştiut să respir decît cu rădăcinile
adînc înfipte adînc în coastele munţilor.
Stînca a crăpat sub genunchii mei,
iubirea a-nflorit în ochii mei,
soarele a răsărit în zîmbetul meu,
timpul s-a oprit în inima mea
şi viaţa viaţă mi-a fost,
şi inima inimă s-a numit,
şi vorba aripă de fluture s-a rostit,
şi gîndul rază de soare a răsărit,
şi numele lumină mi s-a făcut.
Eu n-am ştiut să trăiesc decît în zbor,
am întins aripile şi-am împrăştiat negurile
în toate dimineţile.