de

În inima mea


În inima mea au încăput toţi oamenii,
am oferit fiecăruia cîte un scaun de odihnă,
o chisea cu dulceaţă
şi-un pahar cu apă limpede, de izvor.
Unii au intrat că au vrut să vadă cum
e la mine-n suflet, pe alţii i-am poftit eu
cu dinadinsul,
fiecare s-a aşezat şi a stat cît
a crezut de cuviinţă, cît
i-a fost voia, pînă
s-a odihnit, pînă
şi-a ostoit setea, pînă
l-au atras alţi ochi cu vino-ncoa.
Uşa inimii mele a rămas
tot timpul deschisă şi nimeni nu
s-a plîns de curent. Doar pe mine m-a durut
cînd au plecat cu tot cu rădăcini.

6 gânduri despre „În inima mea”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Gravatar
Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Anulează

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.