Azi vine iarna peste noi, anume
Şi ne găseşte singuri pe-amândoi
În câte-un colţ întunecat de lume
Tânjind la vremea când, încă, eram doi.
Şi bate crivăţul pe la ferestre
Iar lemnul geme greu, cu icnet lung
Petalele sucombă trist în glastre
Şi-un greier mic îşi tace cântecu-n amurg.
Nori cenuşii coboară grei din munte
Să stingă-ncet viaţa-n ochi ce ard,
Deasupra noastră stele însingurate
Se scutură-ameţite din înalt.
Şi vine iarna peste noi, iubite
Nici nu mai ştim de-am fost vreodată doi.
Când reci zăpezi ne-au troienit cernite
Şi-orice gând a îngheţat în noi.
Pingback: Iarnă — Amăgiri – Literele sufletului meu