Secret


Mulţi se întreabă cum de rezistă
iubirea noastră imposibilă
şi cu ce vrăji te-am ademenit
de nu mai poţi visa dincolo de
zâmbetul meu amar,
de nu mai poţi privi decât cu ochii verzi
în care toamna a ruginit castani.
Mulţi ar da orice să ştie
ce secret se ascunde sub
de contopirea asta nefirească,
eu acoperită de rănile trecutului
ca o faţă brăzdată de riduri adânci,
tu plin de cicatrici adunate din stinse războaie,
cu privirea dură a lamei de oţel
spălat în măruntaiele vrăjmaşilor.
Eu la capătul vieţii,
tu pe senin albastru,
eu lac liniştit în munte
ce-ascunde adânc furtunile trecute,
tu oglindit cer
ce-adăposteşte în palme
casa incandescentă a stelelor.
Tu să ascunzi secretul sub pleoape
şi să taci, să nu le spui
ce zeiţă şi-a muiat degetele
în apă limpede de izvor
şi ne-a desenat pe boltă pe-amândoi,
pe mine lună albă,
pe tine soare aprins
să-întindem mâinile unul spre celălalt,
eu o viaţă să te doresc,
tu un veac să mă visezi.

14258364_940764222716881_7342062013656019262_o

8 gânduri despre „Secret

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.