Petală plânsă


Îmi plouă.
În jurul meu se-adună bălţi întinse, cenuşii.
E trist.
E lacrimă ce doare, e oboseală veche
peste bătaie de inimă furată,
cât o clipire de pleoapă,
cât o aripă de colibri în zbor.
Mi-e frig.
Mi-ascund privirea şi
mi se face dor de ploaie pe mare,
de dulce şi sărat amestecate
peste adânc amar,
de petală albă, plânsă,
de brazi sub petec de cer,
de munte sub ceaţă.
Dor de-o inimă-n palmă.
Vreau să înţeleg.
Când inima bate în palmă,
mintea de ce nu adoarme?13406887_872870199506284_5363581485460500279_n

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.