La târgul ăsta de carte m-a cam trecut rândul. Câteva zile de concediu, drumuri şi puţină relaxare acasă au câştigat în faţa rafturilor pline de noutăţi. Aveam câteva lansări la care aş fi vrut să merg, dar s-or mai ivi ocazii.
Una din cărţile la lansarea căreia aş fi vrut să fiu prezentă e cea din poză. „Life stuff sau Învăţături pentru Andreea”, a domnului Cezar Pârlog. Mi-a plăcut că şi-a pregătit sacoul verde pentru ea şi se ştie că eu am o slăbiciune pentru verde.
Exact în ziua lansării citesc pe feisbuc bomba: cum că n-o mai recunoaşte, îi spune adio, că-i bolnavă, că s-a născut defectă. Ce-o fi păţit, mă întreb? A doua zi îi dedică un întreg articol. Cartea lui era autistă. Măi să fie! De toate am auzit, numai de cărţi care să se nască autiste, nu. Asta-i o provocare, sau ce? Ei, omul se plângea pe bune, deşi, cred că într-o oarecare măsură se şi alinta, sinceră să fiu.
Azi aşa, mâine aşa, ce-mi zic: „hai să văd cum e cu o carte autistă în bibliotecă”. N-am avut până acum decât cărţi bune şi cărţi proaste, enciclopedii, dicţionare şi alte alea fără boli care să le personalizeze. Şi-am luat-o.
Am intrat pe site-un editurii, am comandat-o, editura a contactat un porumbel să mi-o aducă. A ajuns la mine cam târziu, după ce m-am certat cu porumbelul că nu voia sub nicio formă să vină când îl aşteptam eu. Când a venit, în sfârşit, bosumflat, nu i-am dat nici doi bani bacşiş, să ştiţi.
Am deschis coletul, am smuls-o de acolo şi m-am apucat de citit. Vă închipuiţi cât de cuminte am stat eu zilele alea câte 10 ore cu nasul în facturi, extrase, chitanţe, avize,analitice şi alte alea? Nu vă închipuiţi. Pe cactuşi, fraţilor, pe cactuşi!
Am citit, am râs, m-am oprit, am citit din nou, am rămas pe gânduri, m-am gândit, iar am citit, iar am râs, iar am ridicat o sprânceană. Omul scrie bine. Bine-bine. Şi s-a gândit el aşa, că ar fi frumos ca cineva să deschidă un pic un creier să ne arate cam ce circulă pe acolo, cu ce se ocupă el creierul masculin în zilele lui bune şi în zilele lui rele. Pe lângă asta a mai servit şi-o porţie zdravănă de viaţă, de trăiri, de impresii. Sper ca Andreea, dacă există şi dacă citeşte, să nu fie foarte mică. Adică să înţeleagă şi să asimileze învăţăturile preţioase oferite de un autor de carte autistă. Primul autor de gen din istorie.
Cartea-i bună, chiar aşa, cu defectele de care autorul s-a temut. E uşor de descifrat, e plină de viaţă, e… De fapt nu mai spun nimic. Vă las pe voi să vedeţi cum e. Merită, vă asigur.