Mi-e dor şi doare
dimineaţa ce-albeşte cerul
cu zorii ei,
zi după zi, egal şi trist,
neîncetat.

Întâi las lacrima să pice.
O şterg cu degetul de pe obraz,
apoi
descopăr ochii vii ce mulţumesc
cu verdele lor lui Dumnezeu
că m-a trezit pentru încă
o zi.

Mi-e dor şi doare
fiecare gând ce se întoarce
trist
acolo unde am aflat, efemer,
ce-nseamnă să fii
fericit.