De-o fi


De-o fi să-ţi fie vreodată
dor,
atât de dor, c-ai vrea
s-adormi în prag de dimineţi
cu urma buzelor moi
pe pleoapele-ţi închise
învăluit în abur cald
de iasomie,
să întinzi mâna şi să laşi
să pice-n ea din cer,
un fulg.
Mă voi topi în palma ta
şi-oi săruta
cu lacrima-mi de gheaţă
podul ei, aşa,
ca-n zilele în care
mâinile tale îmi cunoşteau
sânii
şi palmele mele îţi simţeau
inima.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.