Noi


Noi, cei din linia întâi,
am învăţat incredibil de repede
cum să murim cîte puţin în fiecare zi,
tăcuţi,
să nu deranjăm liniştea lumii.
Noi, cei pe care nimeni nu-i întreabă
vreodată
ce mai fac, cum mai sunt,
de trăiesc ori au murit uitaţi
în colţul lor ascuns,
am învăţat să ardem şi să ne adunăm cenuşa
cu lumina ochilor,
s-o dăruim cerului să ne-o spele
ca să renaştem apoi ca pasărea Phoenix
iar şi iar, de nouă ori,
pînă nu rămîne decît lacrima curată a ploii.
Atunci ne luăm de mînă
ne aruncăm în gol din nori
şi ne afundăm tăcuţi în pămîntul
care ne primeşte însetat pe fiecare.
Noi, stingherii nimănui,
am învăţat să cădem în cer cu gustul amar
al cuvîntului ce a murit pe buze,
nerostit.

Noi


Noi, cei din linia întâi,
am învăţat incredibil de repede
cum să murim câte puţin în fiecare zi,
pe muţeşte,
să nu deranjăm liniştea lumii.
Noi, cei pe care nimeni nu-i întreabă vreodat
ce mai fac, cum mai sunt,
de trăiesc ori au murit uitaţi
în colţul lor ascuns,
am învăţat să ardem şi să ne adunăm cenuşa
cu lumina ochilor,
s-o dăruim cerului să ne-o spele cu albastru
ca să renaştem apoi ca pasărea Phoenix
iar şi iar, de nouă ori,
până nu rămâne din noi decât lacrima
curată a ploii.
Atunci ne luăm de mână
ne aruncăm în gol din nori cumulonimbus
şi ne afundăm tăcuţi
în pământul ce ne primeşte,
însetat, pe fiecare.
Noi, stingherii nimănui,
am învăţat să cădem în cer
cu gustul amar al cuvântului
ce-a murit pe buze,
nerostit.