Divorțata


Mărturisesc, sunt o divorțată.
Am reușit să-mi înfrîng frica și să mă întorc în orașul supliciului meu la 7 ani după ce-am plecat de acolo. Șapte ani mi-a luat să lupt cu temerile și să fac față onorabil unui divorț. Cînd am ieșit de la notar, fostul soț m-a invitat acasă, să stăm de vorbă. Nu m-am dus, mi-a fost teamă. Mi-a fost frică să intru cu el în casa în care mi-am îngropat tinerețea.
M-am despărțit repede de el și-am plîns pe-o bancă în parc pînă m-am liniștit. Îmi tremurau toți mușchii, abia puteam respira și lacrimile îmi curgeau în poală în timp ce priveam la statuia lui Traian de pe banca pe care mă așezasem. Cînd m-am liniștit, am sunat-o pe fiică-mea și-am mai plîns puțin împreună. Apoi am bătut toate magazinele din centru și mi-am luat o rochie. Am vrut una roșie, care să-mi aducă aminte de ziua în care mi-am îngropat tinerețea, căsnicia și munca de o viață. N-am găsit, așa că am luat cea mai colorată rochie care a stat bine pe mine.
Umblam pe străzile orașului și parcă-l descopeream prima dată. M-am dus la gară pe jos și abia cînd am ajuns în parc mi-am dat seama că totul strălucește în jurul meu și eu zîmbesc. Era prima dată cînd nu mă mai grăbeam să ajung la timp acasă, prima dată cînd mergeam pe stradă fără griji, prima dată cînd priveam oamenii în față, fără să mă tem că privirea mea poate fi considerată provocatoare de cel de lîngă mine. Mi-am dat seama atunci ce sentiment îi încearcă pe cei ieșiți din pușcărie după ani lungi de detenție.
Nu mi-a fost ușor, nu-mi este nici acum. Aș minți de-aș spune altceva. Toți se așteptau să eșuez lamentabil și să mă întorc cu coada între picioare de unde am plecat. Și părinții mei, și neamurile, și prietenii.
Am muncit pînă la epuizare de multe ori. Încă o mai fac. Am făcut și foame, am îndurat lipsuri multe prin case străine, în lucruri vechi, ce miroseau a moarte. Am stat într-un apartament în care iarna ne curgea apă în șifonier iar pe peretele din spatele lui aveam o cultură impresionantă de mucegai. Plăteam 300 de euro chirie pentru el și eu dormeam pe o canapea de 100 de ani cu arcurile rupte exact în jujloc, de abia reușeam să mămai îndrept dimineața.
Fiică-mea a muncit din al doilea an de facultate. Pe fiu-meu l-am operat pe coloană în anul doi de facultate. M-am îmbolnăvit și-am chemat salvarea. A venit cu un medic/asistent beat turtă care și-a luat pulsul singur și-a decretat că n-am nimic, sunt doar un pic isterică. După trei zile, doctorița care mă trata în spital mi-a zis că puteam să mor în orice moment. Aveam pulsul 120 și mă simțeam ceva mai bine ca atunci cînd am chemat salvarea.
Am supraviețuit.
Am strîns din dinți și l-am ascultat și pe tata cînd mă suna îngrijorat că l-a visat pe fostul și îi era teamă să nu facă vreo prostie. ”Tu ai mai vorbit, mă tată, cu el? Că mulți și-au pus capăt zilelor în situația asta…” Îi purta grija călăului nostru. Mie nu mi-a purtat-o niciodată, eu puteam duce. Și-am dus. Nimeni nu ne-a dat un capăt de ață, nici o bucată de pîine. Pe toate le-am avut doar pentru că am muncit.
Cum e să fii femeie divorțată? În primul rînd, rudele se țin la distanță, le e teamă să nu se ia boala asta contagioasă. Prietenele îți sunt alături, te compătimesc, te ajută cît pot, dar de la distanță. Petreceți timp împreună și, într-un tîrziu constați că toată prietenia voastră e de fapt o amiciție mai profundă, că nu ați petrecut niciun weekend împreună, că nu ieșiți decît o dată pe an la o cafea, că în familia lor nu e loc și pentru o prietenă divorțată și singură. Dacă erai măritată era altceva… Ajungi să te autoizolezi. Straniu că vorbesc despre asta zilele astea, nu?
Apoi, alte prietene cred că-ți face bine să afli noutăți despre fostul. Și-ți povestesc de cît de bine arată, de cea care se lăfăie în munca ta de o viață, și de cea de după ea, afli că a prezentat pe una sau pe alta drept logodnica sa, Asta în timp ce tu-ți numeri și ultimii bani, să-ți ajungă pentru toate facturile și taxele și te îmbraci de la second, ca să-ți ajungă și de mîncare pentru familie. Toate astea, deoarece nu reușești să scoți din munca ta de o viață nici măcar lucrurile pe care le-ai cumpărat din salariul tău. Îți dai seama (a cîta oară?) cît de puțin au însemnat 20 de ani din viața ta. Și-ți revin coșmarurile, sufocările, fricile și insomniile. De fapt, astea nu trec niciodată. Revin constant, indiferent ce-ai face. Nu îndrăznești să mai primești în viața ta pe nimeni, de teamă să nu rămînă definitiv iar tu să iei închisoarea și abuzurile de la capăt.
Azi am aflat din înțelepciunea unui preot, că o femeie divorțată nu are dreptul nici să boteze un copil. Dacă era văduvă, era altceva. Trebuia doar să prezinte certificatul de văduvă și era primită altfel în biserică. De fapt, femeia divorțată n-are niciun drept dacă rămîne singură. E o paria a societății, un rebut. Dacă nu se agață de brațul primului ieșit în cale, dacă nu-l îmbrobodește s-o ia, nu trebuie să existe. Mai e puțin și se trezesc unii preoți să le interzică divorțatelor și dreptul la slujba de înmormîntare. Asta în timp ce sute de femei mor ucise de dușmanii alături de care dorm cu acte și pirostrii la biserică.

6 gânduri despre „Divorțata

  1. Draga mea, nu ai nevoie de niciun sfat, eşti puternică şi eşti de admirat. Mai e tare mult oână departe… mentalitatea multora va rămâne-n închisoare. Lasă-i, capul sus, sunt mulţii alţii care n-au ochelari de cal şi nu judecă pe nimeni, mai ales ce nici nu-i de judecat.

    Apreciat de 1 persoană

    • Am luptat cu toate mentalitățile, i-am acceptat pe unii așa cum sunt, că n-am avut încotro (sunt ai mei), i-am îndepărtat pe ceilalți, pentru că țin la confortul meu emoțional. Totuși, în aceeași lume trăim și din cînd în cînd mai apare cîte un popă idiot care să sgîrme în rană cu cuțitul ruginit. E greu, pentru că lumea e cum e și descopăr acum că-s cumplit de singură și, poate îngrijorător e că prefer să fiu singură. Îmi e bine așa. Nimeni nu înțelege, toți își dau coate după ce trec de ei. În fine. Eu sunt ok cu mine și cu alegerile mele, doar uneori mă enervează îngustimea minții unora care au influență asupra maselor. Mi se face greață.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.