Și dacă pașii mei vor uita drumul
pînă la tine, rîul învolburat al sîngelui
îmi va purta inima pe creasta valului
pînă în portul inimii tale.
Sîngele nu uită niciodată.
Și dacă buzele mele vor uita gustul
sărutului tău, ochii îmi vor înverzi
în fiecare dimineață sub cerul ochilor tăi.
Verdele nu piere niciodată.
Și dacă zilele se vor scurta îngrijorător
pînă la esența amară a orei,
nopțile-mi vor purta visele
pe sub pleoapele tale.
Visele nu mor niciodată.
Iar dacă pielea ta va uita valsul degetelor mele,
Sufletul meu rămas în oasele tale
mă va căuta rătăcit prin lume,
pînă mă va găsi, pînă mă va lega,
pînă mă va modela după inima ta,
după ochii tăi,
după gura ta,
cu sîngele tău,
cu pielea ta,
cu viață din viața ta,
cu moartea pe moarte călcînd.