Zilele mele se nasc albastre.
În fiecare dimineață,
iau soarele de mînuță
și-l poartă cuminți pînă sus,
în crucea cerului,
acolo întind mîinile
ca pe niște aripi și se aruncă
pe rînd din cer după ce
au dus soarele răstignit
la culcare.
Zilele mele cu ochi verzi
se sinucid și sîngerează de moarte
în fiecare seară la apus.
Pînă acum n-a supraviețuit niciuna.