N-am știut,
nici n-am gîndit că voi ajunge să te duc
în minte și să închid ochii
să mai păstrez în piept tresărirea .
N-am știut că ochii tăi albaștri vor aprinde
întunericul din viața mea,
eu robeam pe-atunci doi ochi negri
ca păcatul, nu vedeam răsăritul dincolo de ei.
N-am crezut,
nici n-am visat că va veni o zi
în care va fi de ajuns să închid ochii ca să-mi fie cald,
mie, cea veșnic înghețată.
Pe-atunci eram un om după un zid.
Te-ai oprit, ai spart zidul și mi-ai pus aripi.
Azi pot zbura.
N-am știut.