De vrei să ştii cine sunt,
priveşte-mă în ochi,
vezi tristeţea din spatele zâmbetului,
lacrimile din umbra pleoapei,
durerea ce-mpinge cuvintele afară,
ascultă ţipătul mascat de râs,
citeşte dincolo de cuvinte,
desluşeşte ce încă nu am spus.
De vrei să mă cunoşti,
ascultă susurul apei la lăsarea serii,
murmurul vântului în frunze,
zumzetul albinelor la urdiniș,
şoaptele purtate de valul mării.
Distinge lacrima din picătura ploii
şi surâsul îngheţat în primul fulg de nea
topit în palma unui copil.
Vei auzi, poate, ce nimeni altcineva
nu-ţi poate spune,
vei vedea ce nu se arată oricui
vei înţelege de ce durerea
se revoltă în lacrimi pe obraz.
Abia atunci judecă-mă,
ridică piatra şi loveşte-mă,
dacă ești curat
fără păcat
ca lacrima.