De-atîta dor,
dimineața își îneacă visele
în apa ferestrei,
se zbate între ieri și azi
ca un fluture orb
cu aripi arse în foc,
se-nvîrte bezmetic pe străzi ude,
unde urma pașilor tăi se ascunde
și ziua mi se naște-n genunchi,
de-atîta dor.
De-atîta dor,
dimineața își îneacă visele
în apa ferestrei,
se zbate între ieri și azi
ca un fluture orb
cu aripi arse în foc,
se-nvîrte bezmetic pe străzi ude,
unde urma pașilor tăi se ascunde
și ziua mi se naște-n genunchi,
de-atîta dor.