Plop


Atît de frumos ninge şi-atît
de lin zboară fulgii pe la fereastră,
se-nvîrt, îşi aruncă ochii pe geam,
fac piruete, mă strigă,
mă cheamă la joacă.
Parcă ar fi citit gîndul de noapte
ce-mi şoptea în dimineaţa de plumb,
cînd plopul din colt îşi agita în cer
crengile negre să vrăjească norii,
să gonească lacrima ploii,
să cheme alb peste negru,
peste toate mizeriile lumii,
peste tot noroiul,
peste toată durerea,
că iarna asta neiarnă e numai bună
de murit pentru oamenii singuri,
pentru oamenii nimănui
ce-aşteaptă în van o mînă întinsă
să adune sîngele şi să cicatrizeze
rănile singurătăţii.
Am să las scris să mă îngroape
adînc într-o zi de iarnă ploioasă,
dimineaţa să mă ningă
pe creştet şi-n primăvară să răsar plop,
să întind crengile negre la cer.
Cu vîrful aş sprijini colţul lunii,
să nu răstoarne cerul pe pămînt.

6 gânduri despre „Plop

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.