de

Am obosit


Am obosit să fiu vară,
să mîngîi trupurile fierbinți cu raze de soare,
să încălzesc cu inima iubiri străine,
să fiu izvor în calea tuturor însetaţilor de viaţă,
să învăţ oamenii să iubească,
să adun lacrimile şi urmele paşilor
pierduţi de toţi plecaţii lumii,
am obosit să stau cu mîna întinsă
în răscruci, să ofer speranţă
tuturor călătorilor pe drumul vieţii.
Din ochii mei cad azi, îmbătrînite,
frunzele, în glasul meu se golesc cuvintele,
visele îşi întind aripile
şi pleacă în stol spre ţările calde,
în mine se aşterne frigul,
oamenii sunt tot mai rari, zgribuliţi,
se grăbesc spre alte locuri cu soare.
Sunt toamnă.20161109_144915

6 gânduri despre „Am obosit”

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.