Prindeam rădăcini.
Simţeam seva urcând vie,
învolburată, până în inimă.
Şi inima-mi creştea ca pâinea
dospită în cuptorul verii.
Înălţam crengi, priveam cu mirare
cum înmuguresc,
simţeam cu pulsează prin ele
viaţa în verde crud.
Mi-am agăţat dreapta de cer
şi cerul a cîntat cu ciocîrlii,
avea albastru clar în ochi.
Am ridicat stînga şi-am prins
de-o rază luna şi ea a luminat
în palma mea, ademenea
firele de iarbă ce tremurau
şi se-nălţau sub boabe rotunde
de rouă.
Înfloream.
Eram primăvară.