Într-o zi


O să-mi adun cuvintele
şi-o să le îmbrac
în hârtie de mătase,
o să le aşez
unul lângă altul
pe fundul valizei prăfuite,
o să împachetez poveştile
şi-o să le pun cuminţi
deasupra,
o să-mi adun durerile
într-un sac
şi o să-l leg bine cu
panglică albastră.
O să-mi spăl rănile
să nu ademenesc lupii
cu miros dulce-acrişor
de sânge cald,
o să încalţ pantofii cu toc
păstraţi special pentru
ziua aceasta,
o să-mi ascund
lumina ochilor sub pleoape
şi o să plec.
Stai liniştit,
absenţa mea n-o să te doară,
voi parfuma tăcerile
cu ambră, patchouli, flori de iasomie
şi liliac şi le voi împrăştia
pretutindeni
pe unde paşii mei
au lăsat semn,
pe unde ochii mei
te-au iubit,
pe unde mîinile mele
te-au mîngîiat.
Doar cheia o voi uita
pe dinăuntru.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.