pentru ce-aş fi putut să ştiu şi n-am ştiut,
pentru ce-aş fi putut să fac şi n-am făcut,
pentru ce-aş fi putut iubi şi n-am iubit,
pentru ce-aş fi putut gîndi şi n-am gîndit,
pentru ce-aş fi putut simţi şi n-am simţit,
pentru ce-aş fi putut trăi şi n-am trăit,
sunt vinovat.
pentru toată viaţa ce se întîmplă în voi,
pentru aripa frîntă şi pentru zboruri noi,
pentru lumina zilei şi-ntunecatul nor,
pentru stelele nopţii şi strălucirea lor,
pentru lacrima şi zîmbetul ochilor,
pentru şoapta iubirii şi chinul durerilor,
sunt vinovat.
nici n-aş putea să vă mai mint
cînd tot ce era viu în mine, a murit.
eu, condamnatul tuturor
cad în genunchi şi vă implor,
aprindeţi rugul, ardeţi-mă-n iad.
mai mult nu merit, sunt vinovat.