Ţi-aduci aminte?


Ţi-aduci aminte?
Era pe vremea-n care ploaia
avea parfum de stele
şi visele înmugureau în doi.
Tu ai plecat şi eu am rîs,
ştiam c-ai să te-ntorci,
că niciun dor nu mai trăia
în lume, fără noi.
Şi-ai revenit cînd s-a-nserat
dar ochii tăi purtau ascunse-n ei
minciuni iar visele
zdrobite s-au revărsat
în lacrimi pe alei.
Azi zici c-a fost iubire,
nu scurtă nebunie.
Şi dac-a fost, unde-a plecat
iubirea care ne-a legat?
Ce demon crud s-a mîniat
şi ne-a lovit de moarte
pe-amîndoi?
Ţi-aduci aminte?
Era o vreme-n care ploaia
purta parfum de stele
şi noi visam în doi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.