Îmi spui că simţi cât mi-e de greu
şi-ai vrea să faci cu mult mai mult
decât acum,
că neputinţa te apasă.
Vezi tu,
micuţa vrabie ce se opreşte
pentru o clipă în gratia de fier
a condamnatului la moarte,
sau micul şoricel ce reuşeşte
să străbată prin piatra grea
ca să culeagă un rest de pâine
din barba întemniţatului
par fără importanţă
şi totuşi,
câtă alinare aduc sufletului
închis în cuşcă.
Minunate versuri! Și cel mai mic gest, făcut din inimă, poate fi o mare alinare pentru o inimă în suferință.
Numai bine și zile senine! 🙂
ApreciazăApreciază
Mulţumesc mult, Alex! Zile senine şi ţie. 🙂
ApreciazăApreciază