Unul singur


Nori negri se-adună la marginea lumii
şi varsă lacrimi grele peste noi,
un frig de moarte se strecoară parşiv
şi îngheaţă în vene clocotul roşu
al sângelui.
Ia-mă în braţe şi-adăposteşte-mă la piept
cât să-ţi aud inima cum cântă,
strânge-mă tare,
cât să-ţi pot prinde rădăcini sub piele,
sângele tău să-mi curgă
fierbinte prin vene
inima mea să te învăluie
ca un cer albastru de vară.
Mai e doar un timp
şi ne vor troieni zăpezi
pe lângă flăcări fără fum,
iarna noastră e atât de aproape
şi totuşi, la fel de departe,
îngheţul morţii n-o să ne cuprindă
ea va căuta totdeauna doi,
când noi vom fi fost demult
unul singur.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.