În fiecare dimineaţă, în zori,
urmăresc printre gene
cum te strecori în bucătărie,
deschizi pachetul de cafea şi
pui în expresor fix numărul
trebuincios de boabe
pentru o cafea tare.
Aroma amăruie umple aerul
comprimat între pereţi,
se strecoară insinuos pe sub uşă,
o simt pe vecina de alături cum adulmecă
cu nările-n vânt şi urechea lipită de zid,
curioasă să afle cu cine-ţi vei bea,
în dimineaţa asta, cafeaua.
Zâmbesc în mine,
ea nu ştie că tu îmi păstrezi, totdeauna,
ultima gură din ceaşca fiecărei zile.