Pășesc desculță printre gândurile tale,
pe vârfuri, să nu le deranjez
sunt prețioase și fragile,
trebuie grijă, să nu le sparg.
Le așez tăcută în ordine
după adâncime, după importanță.
Gândurile tale importante
sunt din cel mai fin porțelan
le ating cu grijă cu degete fine,
le hrănesc cu vise și le încurajez
să crească mari și să strălucească.
În jurul lor le adun pe celelalte,
le alint și le îmbrac cu gândurile mele,
să nu tremure de grijă în nopțile
în care coșmarurile mă gonesc
în zări întunecate.
În zori, ochii tăi senini alungă
coșmarul, domolesc ploaia și
gândurile mele desculțe
sărută pasul tău gol.
Mă trezesc cu zâmbet.