aripi


cuvintele prindeau aripi
și dansau,
le plăcea seninul albastrului
din ochii tăi și zburau,
zburau departe,
ca ciocîrliile
în căutarea soarelui.
uneori, își ardeau aripile
în focul buzelor tale
și se-aruncau sinucigașe
în ceașca în care,
amară,
cafeaua aburea.
apoi se transformau în tăceri
și-nveleau gînduri
în cocon de mătase,
creșteau aripi,
să zboare iar către ochii tăi,
către buzele tale,
către inima ta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.