Hai să ne așezăm la fereastră,
aici la masa rotundă a tăcerii.
Tu cheamă chelnerul și spune-i
să ne aducă o sticlă din vinul tinereții,
din cea păstrată special
pentru această importantă zi,
apoi să plece.
Ne vom privi în ochi,
eu îmi voi strecura mâna moale în mâna ta,
tu mă vei asculta cu degetele în palmă.
Auzi ce frumos îmi vorbește inima
între două respirații adânci?
O bătaie mare, apoi două mici,
ritmic, regulat, precis
ca un ceasornic elvețian
doar uneori bătaia mare tace
și inima tremură scurt,
ca o aripă speriată
pe-o pală imposibilă de vânt.
Să nu te sperii, e doar o tresărire
în fața întunericului ce suflă înghețat
prin ușa larg deschisă.
Vezi cât de bine se potrivește
tăcerea pe privirea noastră?
Acoperă-mi inima cu umbra ta
să mai întârziem puțin,
mână în mână, la masa cu vin vechi
și tăceri colorate albastru.