Tic-tac


Nu te întreb de unde vii,
nu te întreb cînd ai să pleci,
atît cît stai am să te-aştept
zi de zi
cu bătaia inimii la uşă,
noapte de noapte
cu zbaterea visului sub pleoape.
Eu nu te-ntreb cît ai iubit
pînă m-ai găsit
şi m-ai ales din bîlciul colorat
al lumii,
îngenunchez
şi-ţi spăl picioarele
cu ploi strînse în ani
de aşteptare
şi te aşez desculţ
în leagănul inimii.
Deschide braţele
să-mi găsesc culcuş
în stînga fiinţei tale,
acolo unde bate ceasul inimii.
Nu te întreb de unde vii,
nu te întreb cît ai iubit,
vreau să-mi rămîi,
vreau să-ţi rămîn
bătaie de inimă.
Tic-tac.

Spune-mi


Spune-mi,
de-ar fi să dispar fără urmă într-o zi,
te-ai simţi, măcar pentru o clipă,
singur?
Ai simţi bătaia inimii şchioapă,
acolo unde secundarul inimii
mi s-ar opri pentru totdeauna,
la fără ceva?
Ai vedea o umbră în ochiul drept,
acolo unde lumina ochilor mei verzi
s-ar stinge ca o stea în zori?
Te-ar durea rana din piept,
acolo, în stânga, unde
coasta ta m-ar pierde definitiv?
Spune-mi,
de-ar fi să dispar fără urmă într-o zi,
ţi-ar lipsi tăcerea mea cât să te simţi,
măcar pentru o clipă,
singur?