Prin mine curge, învolburat, un rîu,

l-am înconjurat cu ziduri înalte

de piatră,

mi-a fost teamă,

dacă ar fi dat pe-afară

ar fi inundat cu maci

cîmpia întinsă, verde,

prea verde pentru cît îngheț e în jur,

m-am temut că pîinea voastră

cea de toate zilele

va avea gust de sînge

dacă nu mă voi impotrivi

cu toate puterile

revărsării apelor albastre

din adîncul ființei mele de lut.

Prin mine curge, învolburat, rîul

iar eu am uitat sa fiu mal lin

pentru toată viața

ce s-a dus cu el prin albia de piatră.