Plouă pe pămînt şi-i plumb în cer
iar mie-mi cîntă un greier mic,
pe-o coardă de inimă.
E ploaie azi şi o iubesc cum te iubeam pe tine în dimineţile tîrzii
în care stropii ei compuneau simfonii la fereastră
iar tu numărai vise cu degetele în părul meu.
Mă iubeşti, îmi spuneai și-mi desenai conturul buzelor cu degetul.
Mă iubeşti, dar greşeşti, eu nu merit să fiu iubit,
am să te dezamăgesc curînd cum am dezamăgit
zeci de femei înaintea ta.
Te iubesc, îţi șopteam. Te iubesc aşa cum eşti,
nu-mi fac iluzii, nici nu mă amăgesc,
nu poţi să mă dezamăgeşti.
Copil ce eşti!, rîdeai şi răsuceai pe deget o şuviţă.
Copil blând, tu nu-ţi dai seama
că te-am dezamăgit din prima zi?
Eu sunt ca ploaia ce cîntă în fereastră,
o auzi şi nu o poţi pricepe,
de întinzi mîna te sărută şi
ţi se strecoară şerpeşte printre degete.
Nu ştiu să te iubesc şi ce-ţi dăruiesc azi
mîine va zbura pe prima rază de soare.
Nu-i uşor să iubeşti fluturii.
E plumb în cer şi plouă pe pămînt,
aripile tale sunt azi străvezii.

sursă foto: https://www.omofon.com/