Privesc, uneori, înapoi.
Nu văd unde am apucat
drumul de capăt
şi-am început valsul cu viaţa,
a fost lung şi nici măcar
n-am prea ştiut dansa.
Eu am mers pe vîrfuri,
să nu apăs pămîntul
cu tot greul fiinţei mele de lut,
poate de aceea, sub paşii mei
mai creşte şi azi iarba.