Tu să mă uiţi


Tu să mă uiţi
chiar de-am crezut cîndva
în dragostea ta,
că nu e piatră să rămînă-n loc
cînd apa loveşte furioasă în ea.
Tu să mă laşi
şi lacrima nu-ţi pice
cînd din înalt o turturea se va opri
şi zborul îşi va odihni
pe umărul tău,
nu-i sufletul meu,
nu, el a murit atunci, demult
cînd ochii tăi l-au săgetat
şi ai plecat.
Tu să iubeşti
şi să trăieşti
doar eu am dreptul să mor cu primii
fulgi ce-ţi vor atinge ochii
ca buzele mele.