Nu mă iubi cu măsura
cu care le-ai iubit pe toate
înaintea mea
sădeşte-mă în piept,
udă-mă cu lacrimi –
îţi voi umbri ochii
răniţi de lumina zilei,
îţi voi lumina nopţile
părăsite de lună,
îți voi hrăni visele
cu nectar din cupe de argint.
lasă-mă să-ți cresc din piept
ca din pămîntul negru
în care strămoșii m-au ursit
să rămîn.
cu mîinile tale smulge-mă
din a treia coastă
cu ochii măsoară-mă
modelează-mă din apă și lut
ca să-ți rămîn
bătaie de inimă pînă la sfîrșit.