Sunt aici, lîngă tine,
mereu,
chiar de te prefaci
că nu mă cunoști,
ba nici măcar nu mă vezi și,
dacă ți-o iau înainte,
mă privești mirat,
de parcă nu ne-am
cunoaște de atîta amar
de vreme.
Sunt aici, în urma ta,
îmi potrivesc pașii
după pașii tăi,
respir în același ritm cu tine,
îmbrățișez cu brațele tale,
sărut cu buzele tale
aceeași femeie pe care
o iubești,
plîng uneori, cînd ploaia
îmi acoperă lacrima și
mă ascunde sub vălul ei,
trăiesc fiecare clipă
cu speranța că,
într-o zi oarecare,
mă vei vedea și-mi vei spune
în șoaptă
„îți mulțumesc,
umbra mea.”