A trebuit să împlinesc o vîrstă, să-mi dau seama că nu-mi plac nopțile cu lună plină și nu pentru că mă țin trează, ci petntru că mă umplu de gînduri, de griji, de probleme ce trebuie neapărat rezolvate. Ce mi-or trebui probleme, că nici n-am dus lipsă, nici că mi-au plăcut vreodată. Nici măcar în școală n-am iubit matematica atît de tare, de ce-oi fi ținut cu dinții de ea?

M-am trezit flămîndă, la 3,15. Acum îmi vine aromă de fasole scăzută, cu cîrnați. Na. problemă. De unde iau eu fasole cu cîrnați la ora asta? Că de făcut nu mi-am făcut, n-am fost suficient de harnică.

Măcar de-ar fi fost nor, știam o treabă. Nu vedeam luna, nici ea pe mine, mă pierdeam în marele anonimat al orașului, poate alegea pe altcineva, c-or mai fi oameni lunodependenți. Sau lunatici. Sau deranjați la mansardă, ca mine.

E bine să vă scriu, constat că începe să-mi treacă foamea. La știri se vorbește despre plajă, soare, hamsie prăjită, pește cu mămăligă. Trebuie să mut. Pe alt post, e vreme frumoasă, cu 35 de grade. Adică, prea cald, încă, arșița din copilărie, cînd mă țintuia maica pe pled, sub bolta de roioară, să învăț să croșetez, că mă mărit mîine poimîine și trebuie să-mi fac zestre. Că n-ai de niciunelea, fa și te duci la soacră-ta în curul gol, de se ia aia cu mîinile de cap. E rușine, maică, e rușine și creierul meu de 12 ani repera ”e rușine” în timp ce picioarele, neliniștite și subțiri ca o coadă de lingură, m-ar fi purtat direct în apa răcoroasă a Jiețului. Da mai stai și pe-acasă, fa, ce alergi ca un boboc de gîscă-n mijlocul bălții cum te scapă omul din ochi. Ești gîscă? Sunt, normal că sunt, un pui cenușiu și urît de gîscă.

Hai că m-am liniștit suficient cît să mă ridic să fac cafeaua. Se vede soarele. Mi-e sooooomnnn!

Hai, maică, să bem o gură de cafea împreună, că tare mi-e dor de cicăleala matale.