Să zic? să nu zic? Dacă zic mi-e că-mi pun jumătate din prieteni în cap. Dacă nu zic, mi-e că mă înec cu vorbele nespuse. Lasă că e vineri, e 31 august și dacă vă supărați vă trece cum a trecut și vara.
Mă gîndesc că fiecare om are un preț.
Unii au preț în hîrtii fără valoare, mai multe sau mai puține, după caz. Le plac banii mai mult ca orice. Ăștia sunt candidații ideali la apelativul ”corupți”.
Alții au preț în obiecte. Țin prea mult la casă, la mașină, la concedii în locuri exotice, la lucruri. Nu se pot despărți de ele, pentru a le păstra sunt în stare de orice, chiar să devină corupți.
Sunt oamenii săraci care au preț în ceea ce pot pune seara pe masă să nu-și culce copiii flămînzi, să nu se culce flămînzi. Nu știu cîți ați încercat senzația de leșin de foame atunci cînd treceți pe lîngă fereastra unei bucătării în care se gătește cînd n-ai mai mîncat nimic de două zile.
Sunt oamenii cu vicii care pentru viciul lor și-ar ucide părinții. Fie băutură, fie droguri, fie sex.
Sunt cei care se iubesc prea mult pe ei înșiși. Narcisiștii. Ăștia sunt cel mai ușor de influențat și cei mai ieftini, se vînd pe puțin, doar să aibă certitudinea că rămîn în centrul atenției.
Mai sunt unii, ultima categorie, nu neapărat ultima pe listă. Aceștia au preț în suflete.Țin la copii, părinți, iubiți, prieteni și uneori sunt în stare să facă pentru ei lucruri nebunești. Pentru ei ar merge pînă în pînzele albe, conștienți că după asta nu vor mai avea niciodată liniște.
Puțini sunt oamenii care să nu poată fi siliți să-și adoarmă conștiința la un moment dat. Incoruptibilii. Culmea e că pe aceștia nu-i prea înghite nimeni, sunt atît de rigizi și inflexibili încît nici de judecători nu sunt buni, că ar judeca doar în litera, nu și în spiritul legii.
Nu toți oamenii se vînd, e adevărat, de aceea sunt unii mai buni, alții mai răi. Dar toți au un preț, chiar și cei care nu se vînd pe bani. Există un călcîi al lui Ahile care ne-ar face pe fiecare să închidem ochii și să ne adormim conștiința pentru ceva sau cineva.
Priviți în voi și răspundeți-vă sincer. Voi ce preț aveți?
Amăgiri 
Poate greșești? Poate greșesc eu. Oricum, nu cred să existe cineva invulnerabil, dar depinde și cum este exploatată vulnerabilitatea.
Când spui despre un preț, atunci este vorba de un fel de contract vânzare-cumpărare. Accepți sau nu prețul, închei sau nu tranzacția.
Însă când spui despre călcâiul lui Ahile, gândul duce la folosirea unei vulnerabilități, fără voia si știința celui ce o are, iar aici poate fi vorba de șantaj. Aici nu se mai pune problema unui preț, ci a unei alegeri, greu de făcut, căci cel puțin una dintre alternative este o pierdere pentru tine, indiferent din ce unghi ai privi.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tot preț este, Mugur. Tocmai de aceea am pus așa problema, să ne dăm seama că oricît de corecți și incoruptibili am credea că suntem, sunt situații în care pînă și noi avem un preț. Că e dorit sau nu, conștient sau nu, e asumat. Nu poți rămîne inflexibil.
ApreciazăApreciază
Îmi mențin poziția. În cazul „vânzării”, fiecare dă și capată câte ceva.
În cazul „șantajului”, eu sunt cel care pierde, indiferent ce variantă aleg, deci unul singur primește iar eu voi pierde mereu. Alegerea este între cele două variante de pierdere, iar nu în a și câștiga ceva. Ori în cazul acesta eu oricum nu mai contez, căci jocurile vor fi fost făcute deja.
ApreciazăApreciază
Nu e șantaj, Mugur. Dacă ai părintele bolnav și pentru vindecarea lui trebuie să faci ”un compromis” îl faci de bună voie. La fel dacă e vorba de copilul tău. Ai preț, nu ești șantajat să dai, să faci compromisul. Ai de ales, o faci sau nu. Ăsta ți-e prețul.
ApreciazăApreciază
„ȘANTÁJ, șantaje, s. n. (Jur.) Infracțiune care constă în fapta de a constrânge o persoană, prin violență sau prin amenințare, să dea, să facă, să nu facă ori să sufere ceva, cu scopul de a dobândi un folos pentru sine ori pentru altul. ”
În cazul exemplificărilor tale mi se condiționează actul medical de „oferirea” unui ceva, de obicei bani.
Eu am de făcut alegerea: pierd niște bani (pe care să-i dau medicului ca să-mi trateze părintele sau copilul) sau pierd părintele ori copilul. Eu sunt forțat să aleg între acestea două, fără cale de mijloc.
ApreciazăApreciază
Încă o dată Mugur. Nu te constrînge nimeni. Alegi singur.
ApreciazăApreciază
Dacă nu dau, nu se intervine, deci pierd persoana dragă mie. Despre asta este vorba, de constrângere prin neintervenție.
ApreciazăApreciază
P. S. Prin neintervenție sunt forțat să aleg, nu neapărat prin adresare directă sau mai știu eu ce.
ApreciazăApreciază
Poți lăsa natura să-și urmeze cursul, Mugur. Alegera îți aparține, nu îți e impusă.
ApreciazăApreciază
În cazul acesta sunt două alegeri succesive: prima, să las natura să lucreze sau să merg la medic.
A doua, dacă am ales să merg la medic… dacă nu se intervine, sunt obligat să fac alegerea de a da sau de a-mi vedea persoana oiubită murind.
Atenție, nu este vorba de a oferi ceva după intervenție, pentru că acolo discutăm despre cu totul alți termeni. După intervenție este numai și numai alegerea mea.
Atenție! Sunt fericitul pacient care nu a trebuit să dau nimic înainte de intervenție, iar după, am oferit ceva și am fost refuzat.
De asemenea, sunt aparținătorul unui caz în care, dacă nu dădeam, piciorul fiului meu ar fi rămas neoperat cine știe câte zile, cu consecințele de rigoare. Neintervenția (în decurs de două zile, în condițiile în care chirurgul nu avea alte operații) m-a forțat să dau. După ce am dat, în jumătate de oră copilul era pe masa de operație. Despre asta spun.
ApreciazăApreciază
Da, dar și după intervenție tot bacșiș este. Tot de corupție ține.
ApreciazăApreciază
Am și precizat că după intervenție vorbim de alți termeni. Dacă bacșișul ar fi act de corupție, toți ospătarii și coafezele ar avea dosar le DNA. Mai mult, sunt țări prin lume unde bacșișul se trece pe nota de plată pentru plata ulterioară a impozitelor aferente, ceea ce la noi încă nu se vrea legiferat.
ApreciazăApreciază
De asta am spus că oricine are un preț fie că vrea, fie că nu.
ApreciazăApreciază
Cu plecăciune, tu ai întotdeauna dreptate!
„CORÚPȚIE, corupții, s. f. 1. Abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie. ”
Unde vezi abaterea, pentru atenția primită după exercitarea actului medical?
ApreciazăApreciază
Abatere de la moralitate/de la cinste. Pentru actul medical primește salariu, nu plicul. 🙂
ApreciazăApreciază
La fel și ospătarul, frizerul, coafeza, etc. Sunt multe categorii profesionale care acceptă bacșiș, fără să fie considerate drept profesii corupte. Condiționarea însă a actului medical sau a tunderii la frizerie, sau a servirii la masă de către ospătar, acestea da, se pot încadra pe undeva, prin legile acestei țări.
ApreciazăApreciază
Exact. Fix la fel, cu precizarea că ăștia din urmă nu au făcut un legămînt. Oricum, deviem de la subiect, Mugur. Cum o întoarcem, nu facem decît să demonstrăm exact ceea ce-am spus eu.
ApreciazăApreciază
Cum am mai spus mai sus, tu vei avea totdeauna dreptate!
Asta pentru că este vorba de interpretarea termenilor, iar eu voi da totdeauna interpretarea greșită.
Și eu mă vând, căci îmi dau forța de muncă pentru un salariu. Este si aceasta o vânzare și un preț, prețul forței de muncă. Vorbim și despre asta? Și aici ar fi multe de spus, căci valoarea muncii unui medic la stat este subapreciată față de valoarea muncii unui medic din mediul privat.
ApreciazăApreciază
Mugur, valoarea muncii unui medic la stat tocmai ce-a crescut peste valoarea din mediul privat. Valoarea umană, nu. Altul era subiectul, chiar am divagat.
ApreciazăApreciază
Nu sunt corupți doar ei, ci el la fel și cine plătește bacșișul, își asumă corupția. Asta e problema, de fapt și nu poți să te faci judecător inflexibil dacă și tu ai procedat măcar o dată la fel.
ApreciazăApreciază
Nu judec, încerc să înțeleg motivul, al meu dar si al celui care primește.
Nici pe mine nu mă judec, doar încerc să înțeleg din ce motiv am dat unuia iar altuia nu.
ApreciazăApreciază
Există un contract între medic și spital și în același timp există o legătură între medic și profesia pe care și-a ales-o. Dacă mergi la o clinică privată dai banul înainte, altfel nu te consultă. Din banul acela medicul are onorariu. Îi mai dai plicul după intervenție? ”Atenția” nu ar fi aceeași și în cazul ăsta?
ApreciazăApreciază
Vrei să discutăm despre cum acoperă statul costurile actului medical pentru care platim asigurările de sănătate? Aceea este o altă discuție, se referă la cu totul alt subiect. S-au scris tone de hârtie despre asta și încă se va mai scrie.
ApreciazăApreciază
Din păcate ai dreptate, la un moment dat toţi suntem puşi în situația de a ne „vinde”. Pentru un preţ mai mare sau mai mic…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Exact. Poate pentru un preț care pentru noi este vital, chiar dacă altora li se pare mizilic.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mă iartă, am intrat într-o discuție care a degenerat pe teme politico-administrative, iar aici nu am pregătirea necesară. Sunt doar un simplu truditor la patron, care nu-mi dă voie să iau, ci doar să ofer munca pentru care îmi plătește salariul, rezonabil de altfel. Dar și acest „rezonabil” se poate discuta, în funcție de punctul de unde faci aprecierea.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu despre asta era postarea ci despre cît de curați și incoruptibili se cred oamenii. Dacă te încadrezi în oricare categorie în afară de cea a celor inflexibili, ai un preț, deci la un moment dat ești coruptibil. E imposibil să ajungi într-o funcție anume și să nu încerci să profiți puțin de poziția ta la un moment dat. Fie pentru tine, fie pentru un prieten, fie pentru o cunoștință, un copil sau un amărît de pe stradă. Pentru că poți. Prețul tău ăsta e. Poate nu iei bani, dar profiți într-un fel ca să faci o favoare cuiva. Poate n-am dat exemplul bun, dar nu despre medici și ce fac ei era vorba, ci despre tine și resorturile care te împingă la anumite gesturi. Bine, nu tu personal, ci tu omul, eu, el, oricare.
ApreciazăApreciază