Tu nu vrei fără ea,
eu nu pot fără tine,
în triunghiul nostru inima mea
ține echilibrul, ca o hîrtie
împunsă de acul unui compas
exact în centru, ca un fluture
colorat prins în pluta unui insectar.
Eu nu pot fără tine,
tu nu vrei fără ea,
sîngele meu pecetluiește condamnarea
la moarte pe care mîna ei delicată
mi-a scrijelit-o nepăsătoare pe suflet
cu tocul cui al pantofilor preferați.
Conturul umbrei mele va dispărea
curînd, înghițit
de unghiul tot mai ascuțit
al laturilor voastre.
Mai e puțin, sentința
așteaptă doar semnătura ta.
Pentru că eu nu pot fără tine
și tu nu vrei fără ea.