de

Ce-ar fi


Ce-ar fi de mîine ne-am trezi
şi am afla
că lumea s-a schimbat definitiv
şi s-a întors la început,
pe vechiul drum?
Pămîntul invers s-ar roti
şi soarele ar răsări
de la apus,
în vară ar ninge ca-n poveşti
şi-n iarnă teii-ar înflori,
de-aramă primăvara ar fi
şi toamna ar purta pe frunte ghiocei,
ca o doamnă din alt veac
demult apus
iar noi ne-am naşte bătrîni
şi-am merge şontîc spre tinereţe,
apoi am alerga în sprint uşor
către adolescenţă şi ne-am încheia
apoteotic drumul în uterul matern,
transformîndu-ne într-o zi în celula
ce nu se mai divide.
Şi totuşi, ce-ar fi dacă-ntr-o zi,
pămîntul s-ar opri
şi soarele ar îngheţa stingher
la răsărit?

 

9 gânduri despre „Ce-ar fi”

      • Știu că acum pareinfinit universul, dar eu mă gândeam la o reîntoarcere la starea primordială a sa, înainte de Big-Bang. După opinia unor specialiști, universul nostru ar fi unul pulsatoriu, acum aflându-ne în faza de expansiune a sa, dar (peste câte miliarde de ani?) materia va reveni un singur corp, pentru ca apoi să aibă loc o nouă expansiune. Cine știe dacă aceasta este realitatea?
        În orice caz, mi-a plăcut abordarea ta poetică și filozofică în același timp!
        Nu știu cum i-ar fi planetei fără noi, care îi dăm culoare, dar o și distrugem în același timp. Cred că aceasta este una dintre cele mai importante teme care ar trebui să ne preocupe în momentul actual.

        Apreciază

      • Mea culpa, „culoare” trebuia să-l introduc între ghilimele.
        Eu cred că avem locul nostru (prestabilit?) în ecosistemul acesta, nu degeaba suntem pe cea mai înaltă treaptă a lanțului trofic. Dar îți dau dreptate, unii dintre noi ar putea foarte bine să lipsească „la apel”.

        Apreciază

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.