Sunt un om care merge
pe sîrmă,
paşii mei măsoară lumea
de la înălţimea la care
toate durerile sunt mici
și neînsemnate.
De mi-aș da drumul,
m-aș risipi curcubeu
și-aș săruta pământul
în marginea de răsărit.
Plutesc pe aripa vîntului,
aripile mele le-am împrumutat
pescărușilor, să străbată marea.
Mie mi-am păstrat cuvintele,
să-mi agăț sufletul de ele
ca de o ancoră.