de

Calendarul meu


Asta e din seria „ce vrăji a mai făcut nevasta mea”. La mine nu-i nevasta, ci aplicaţia. Tot un soi de.

Acum mulţi ani în urmă am găsit pe net o aplicaţie mişto: calendarul Delibro. E un soi de arbore genealogic care-ţi ţine minte toate datele importante ale oamenilor importanţi din viaţa ta. Mi-a plăcut ideea de arbore genealogic şi l-am completat cu părinţi, cu bunici, fraţi, veri, copii, fiecare cu data de naştere, sau de deces. Interesant a fost când am divorţat, pentru că această aniversare nu o are. Atunci am adăugat data divorţului în spaţiul pentru deces la datele fostului soţ. În fiecare an, pe 24 aprilie, îmi aduce aminte că am o comemorare. Asta mi s-a părut, până azi, cea mai tare fucţie a lui. Mi-aducea un zâmbet ştrengar în fiecare an şi vindeca pe rând câte o rană.  În seara asta deschid mail-ul. Ce credeţi? Dimineaţă, la prima oră, calendarul meu Delibro mă anunţa foarte serios că am motiv de sărbătoare azi. E ziua doamnei Stroilă Lucia. Măi să fie! Uite că tot e bun la ceva Delibro ăsta! Îţi aduce aminte şi atunci când tu poate că ai vrea să uiţi. Da, eu azi am vrut să uit că-i ziua mea. Calendarul nu m-a lăsat. Bine, mă, că eşti tu deştept şi-ai uitat că eu sunt posesoarea arborelui, nu-i nevoie să-mi aduci aminte, că n-am ajuns, încă, o babă decrepită. Sunt doar un pui de babă că mintea mi-a rămas întreagă. Tupeu nu glumă! Are noroc mare cu comemorarea aia din primăvară. Parcă n-aş rămâne fără ea.

22 de gânduri despre „Calendarul meu”

    • Ei, da! Nu-i adevărat. Toate suntem pui, de-am fi babe cu adevărat, ne-am plânge acum de durere de şale (nu că eu nu m-aş plânge, că mă trezesc ţeapănă în fiecare dimineaţă) şi de nepoţi. Nu e cazul, deocamdată. :)))

      Apreciază

      Răspunde

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.